Învățarea. Atitudinile

Învățarea este definită ca un proces de modificare relativ permanentă a comportamentelor, cognițiilor sau emoțiilor, bazat pe observații și experiențe succesive.

Învățarea este un proces prin care comportamentele, cognițiile sau emoțiile se schimbă temporar, fără a depinde de experiențe anterioare sau observații.

Învățarea este un proces exclusiv bazat pe moștenirea genetică, fără a fi influențată de observații sau experiențe anterioare

Condiționarea clasică este un tip de învățare prin recompensă, în care un stimul necondiționat devine asociat cu un comportament deja învățat.

Condiționarea clasică este un tip de învățare prin asociere, în care un stimul inițial neutru (stimul condiționat) devine asociat cu un stimul care produce o reacție naturală (stimul necondiționat).

Condiționarea clasică presupune învățarea prin observarea altor indivizi, fără a implica asocierea stimulilor.

Comportamentele urmate de consecințe dorite tind să fie evitate, iar cele urmate de consecințe nedorite tind să fie repetate.

Comportamentele urmate de orice tip de consecință tind să fie ignorate, indiferent dacă sunt dorite sau nedorite.

Comportamentele urmate de consecințe dorite tind să fie repetate, iar cele urmate de consecințe nedorite tind să fie evitate.

Reduc frecvența unui comportament prin oferirea unei recompense suplimentare sau prin întărirea comportamentului dorit

Reduc frecvența unui comportament prin introducerea unui eveniment aversiv sau omiterea unei recompense așteptate

Reduc frecvența unui comportament prin repetarea comportamentului dorit sau prin creșterea intensității consecinței pozitive

Atitudinile sociale sunt reacții automatizate și indiferente față de un obiect social, care nu influențează comportamentul individului

Atitudinile sociale sunt doar evaluări cognitive ale unui obiect social, fără a include componentele afective sau comportamentale

Atitudinile sociale sunt orientări selective față de un obiect social (persoană, grup, idee), care influențează comportamentul

Prejudecățile sunt atitudini, în general negative, față de membrii unui grup, ele se formează prin stereotipuri, care sunt generalizări negative despre caracteristicile grupului, și permit o gestionare mai ușoară a informației.

Prejudecățile sunt atitudini pozitive față de membrii unui grup, care se formează prin stereotipuri pozitive și contribuie la o mai bună înțelegere a diversității.

Prejudecățile sunt generalizări neutre despre caracteristicile unui grup și nu influențează comportamentele față de membrii acelui grup.

Prin crearea de scopuri supraordonate care să necesite cooperarea

Prin crearea de scopuri supraordonate care să necesite competiția între grupuri, se promovează cooperarea

Prin stabilirea de scopuri supraordonate, se elimină complet necesitatea de cooperare între grupuri, favorizând independența