Evaluarea cunoștințelor în domeniul fitoterapiei

Efectele terapeutice ale sovîrfului

Preparatele cu sovîrf au un efect calmant asupra sistemului nervos central. Acesta îmbunătățește secreția glandelor digestive și bronșice, precum și motilitatea intestinală și crește tonusul mușchilor netezi ai uterului. Sovîrful are efecte antiinflamatorii, antimicrobiene, analgezice, coleretice, diuretice și expectorante.

Infuzia din plantă se ia în caz de atonie intestinală, gastrită cu aciditate scăzută, inflamație a intestinelor, constipație și acumularea excesivă de gaze. Pentru bronșita cu spută slab separată, sovîrful este utilizat sub formă de ceai. Infuzia sa este recomandată ca sedativ pentru hipertensiune, agitație nervoasă și insomnie. Ceaiul tare din sovîrf provoacă transpirații profunde.

Extern, sub formă de loțiuni și băi, sovîrful este utilizat pentru bolile pustulare ale pielii și diateză, precum și ca mijloc pentru vindecarea rănilor.

Efectele terapeutice ale obligenei

Decoctul de rizom crește pofta de mâncare, îmbunătățește digestia și îmbunătățește secreția de acid clorhidric, în special la pacienții cu secreție scăzută a conținutului gastric. Are efect calmant, expectorant și dezinfectant, reduce ușor tensiunea arterială și crește tonusul sistemului nervos central oprimat. În prezent, este utilizat pentru tratarea ulcerului gastric.

Preparatele din obligeană sunt prescrise pentru icter, malarie, diateză exudativă, rahitism și boli ale rinichilor și vezicii urinare. Pulberea sa este folosită pentru arderea epigastrică, diaree și halitoză.

În exterior, este presărată pe răni și ulcerații. În cazul bolilor caracteristice sexului feminin, acestea sunt utilizate pentru băile de șezut. În timpul epidemiei de gripă se recomandă mestecarea rizomului de 3-4 ori pe zi pentru a preveni boala. Pudra sa este utilă și pentru pioreea alveolară. Decoctul de obligeană, în combinație cu o infuzie de crețișoară, poate fi administrat ca un instrument suplimentar în tratamentul colpitei trichomoniazice.

Obligeana este utilizată sub formă de decoct, infuzie, tinctură, extract și pulbere.

Tinctura rizomului de obligeană este utilizată pentru dureri de dinți și vărsături. Decoctul său în combinație cu Amur Mordovia este luat pentru a suprima vărsăturile indomabile. Atunci când este amestecat cu rădăcina de brusture, flori de gălbenele, frunze de nasturtiu și flori și frunze de urzică, este utilizat pentru a spăla părul în caz de cădere excesivă a acestuia.

Efectele terapeutice ale roiniței

Infuzia de roiniță reduce frecvența cardiacă, tahipneea, durerea în inimă, scade tensiunea arterială, ameliorează spasmul muscular, stimulează apetitul, elimină vărsăturile, balonarea și ajută la colicile biliare și renale.

În plus, aceasta este indicată pentru nevroze de diferite origini și menstruație dureroasă. De asemenea, este utilizată pentru furunculi (cataplasme), inflamația gingiilor și cavității bucale (clătire).

Din flori proaspete de roiniță se prepară ceai. Se bea rece ca o băutură răcoritoare, în timp ce fierbinte ca diaforetic. Ceaiul considerat aici îmbunătățește metabolismul și reduce amețelile. Amestecată cu alte ierburi, roinița este utilizată pentru băile aromatice și în tratamentul dermatitei alergice.

Efectele terapeutice ale mușețelului

Chamazulen are efecte antiinflamatorii, antialergice și îmbunătățește procesele de regenerare. Apigenina și apiina relaxează mușchii netezi ai organelor interne și elimină spasmul. Trebuie avut în vedere faptul că prin fierbere chamazulenul este parțial distrus.

Compoziția chimică a mușețelului are un efect versatil asupra corpului uman. Infuzia sa este utilizată intern, sub formă de micro-clisme, și extern, sub formă de duș. Are efecte antiinflamatorii, hemostatice, antiseptice, sedative, anticonvulsive, diaforetice, coleretice și antialergice.

Dozele mari de ulei esențial de mușețel provoacă dureri de cap și slăbiciune generală. Este utilizat pentru tratarea gastritei acute și cronice, ulcerațiilor stomacale, colitei, durerilor nevralgice, menstruației dureroase și sângerării uterine.

Extern este utilizat pentru inflamația mucoaselor, hemoroizilor și pentru băile de picioare la transpirația excesivă a acestora.

Infuzia de mușețel reduce procesele de fermentare, ameliorează crampele intestinale și inflamația mucoasei gastrice, îmbunătățește secreția biliară și vindecarea rapidă a stomacului și a ulcerelor duodenale. Cele mai bune rezultate sunt observate atunci când mușețelul este utilizat în combinație cu gălbenele și coada șoricelului. Pacienții simt că durerea, eructația și flatulența dispar în timp ce starea generală se îmbunătățește.

Pentru crampe intestinale și flatulență, este prescris un ceai calmant. Acesta este format din mușețel, rădăcină de valeriană, frunze de mentă, semințe de chimen și fenicul. Plantele enumerate sunt luate în mod egal.

Când se tratează hemoroizi, colită și enterocolită, infuzia de mușețel, trifoi dulce, coada șoricelului și in, luate în mod egal, este folosită noaptea sub formă de micro-clismă. Sub formă de ceai, mușețelul este administrat pentru afecțiuni digestive, suprasolicitare și senzație generală de rău.

Pentru bolile cavității bucale și faringelui (stomatită, amigdalită, dureri în gât, etc.), este utilizat drept clătitor și pentru boli ale zonei genitale feminine ca băiță. Pentru gută și reumatism articular, se face o baie cu mușețel.

Șamponarea cu infuzia acestei plante face părul moale și strălucitor. Tinctura de mușețel este folosită pentru spălarea ulcerelor, eczemelor și pleoapelor inflamate. În caz de furunculi, transpirație excesivă și hemoroizi, se fac loțiuni din mușețel.

În România, țara vecină, industria medicală produce medicamentul ramazulan. Are efecte antiinflamatorii și dezodorizante. Se folosește pentru clătirea gurii, spălarea urechii externe, uretrită, cistită, ulcere trofice și mâncărime în zona pasajului posterior. Pentru administrare internă este prescris pentru gastrită, colită și alte boli însoțite de flatulență.

Efectele terapeutice ale rostopascăi

Preparatele din partea aeriană a rostopascăi au efecte antiinflamatorii, antipruriginoase, antimicrobiene, vindecător pentru răni, analgezice, antihistaminice, diuretice, coleretice, anticonvulsive și cauterizante. Acestea reduc sau împiedică în mod semnificativ dezvoltarea mai multor boli fungice și au efecte antivirale.

Sucul proaspăt de rostopască și planta sa fin măcinată sunt utilizate pentru a îndepărta negi și pistrui. Prin lubrifierea zonelor afectate ale pielii sau aplicarea de comprese (cu loțiunea luată în considerare mai sus), condiloamele sunt cauterizate și sunt tratate astfel de boli precum lupus eritematos, boală paradontală, polipi rectali, psoriazis, eczemă și furunculoză.

În tratamentul psoriazisului, infuzia de rostopască se folosește sub formă de băi calde. În dermatoza cu mâncărime, se fac loțiuni. După 3-4 zile, mâncărimea scade sau dispare.

Infuzia este eficientă și în tratamentul rănilor, a căror microfloră este rezistentă la antibiotice și inflamația mucoasei bucale, însoțită de un abces. Este prescris pentru băițe în colpita trichomoniazică și eroziunea cervicală.

Cu toate acestea, trebuie amintit că rostopasca este o plantă otrăvitoare, deci ar trebui aplicată în tratament doar sub supravegherea unui medic. Principalele simptome ale otrăvirii sunt setea, greutatea la nivelul capului și stomacului, amețeli, leșin și halucinații.

Infuzia de plantă de rostopască se folosește ca diuretic, coleretic și calmant, pentru inflamația vezicii biliare și a canalelor sale, reglarea menstruației și ameliorarea tractului gastro-intestinal și a spasmului vezicii biliare.

Efectele terapeutice ale gălbenelelor

Această plantă este considerată a fi un remediu popular preferat. În medicina practică, este utilizat sub formă de tinctură și infuzie. Efectul terapeutic al preparatelor este asociat cu prezența în flori de carotenoizi, flavonoide și vitamine.

Gălbenelele sunt utilizate ca agent antiinflamator, vindecător al rănilor, bactericid, antispasmodic, coleretic, dermatotonic, analgezic și antiprurigic. Ajută la tăieturi, vânătăi, arsuri, seboree, furunculoză, eroziune cervicală și colpită.

În proctită și paraproctită, gălbenelele sunt utilizate sub formă de micro-clisme. În practica stomatologică, este prescris pentru boli paradontale, sângerare gingivală și tuse la copii. În combinație cu sulfonamide și antibiotice, este utilizat pentru a trata angina.

Efectul pozitiv al preparatelor de gălbenele s-a remarcat în gastrite, ulcere gastrice și duodenale, colită, enterocolită, boli ale ficatului și ale vezicii biliare. În combinație cu preparatele de mușețel, gălbenelele cresc secreția biliară. În tratamentul bolilor hepatice, este combinat cu sunătoare, nucă, cicoare sălbatică, imortelă, scoarță de cătină și flori de mușețel, luate în proporții egale.

Efectele terapeutice ale pojarniței

Pojarnița a câștigat recunoașterea în medicina științifică cu mult timp în urmă și a fost folosită ca remediu popular și mai mult timp. Este utilizată pe scară largă în combinație cu alte medicamente. Activitatea biologică a acestei plante este asigurată, într-o anumită măsură, de flavonoide. Acestea relaxează mușchii netezi ai căilor biliare, vaselor de sânge, intestinelor și ureterului, ceea ce facilitează excreția bilei și reduce stagnarea acesteia în vezica biliară, ajută la ameliorarea spasmului intestinului gros și subțire, facilitează urinarea și crește filtrarea urinei în rinichi. Pojarnița întărește pereții capilarelor, îmbunătățește circulația venoasă a sângelui și alimentarea cu sânge la unele organe interne.

Efectul său astringent și antiinflamator ușor este asociat cu prezența taninilor. Împreună cu alte fracții active, acestea au un efect dăunător asupra unor microbi care sunt rezistenți la antibiotice. Substanța amară îmbunătățește secreția stomacului. Hipericina reglează procesele metabolice ale organismului la nivelul celulelor și crește absorbția razelor ultraviolete de către piele. Această substanță este insolubilă în apă și este prezentă numai în extractele alcoolice și în sucul plantei.

Decoctul de pojarniță este utilizat pentru reumatism, boli ale tractului gastrointestinal (ulcer peptic, diaree, gastroenterită), ale vezicii urinare, în caz de incontinență urinară la copii, hemoroizi, gută și tuberculoză. Pentru bolile ficatului și vezicii biliare, se folosește un amestec format din pojarniță, flori de ghimbir nisipos, rădăcini de grâu și coajă de cătină.

Tinctura de pojarniță este preparată pe 40% alcool în proporție de 1:5. Este utilizată ca agent astringent și antiinflamator pentru clătirea gingiilor și cavității bucale.

Cu uleiul de pojarniță sunt unse zonele afectate ale pielii, suprafețele rănilor și ulcerelor. Pentru a-l pregăti, se folosesc flori proaspăt tăiate cu amestec de frunze, umplute cu ulei de măsline, de floarea soarelui sau semințe de in. Din sucul acestei plante se prepară un unguent în unt în proporție de 1:4.

În trecut a existat un medicament - novoimanin. A reprezentat o soluție de 1% preparată cu 95% alcool. A fost utilizat pentru răni infectate, panaritiu, paronchie, flegmoane, abcese, carbunculi, furunculi, ulcerații trofice și arsuri. Novoimanin a ajutat la curățarea țesuturilor și a accelerat procesul de vindecare.

Efectele terapeutice ale dentiței

Preparatele plantei au efect diuretic, diaforetic, antiinflamator, antialergic, hemostatic, antiseptic și de vindecare a rănilor. Sunt utilizate ca mijloc de îmbunătățire a digestiei.

În medicina populară este utilizat pe scară largă pentru tratarea bolilor de piele de natură alergică - diateză, neurodermatită și erupții cutanate. Cel mai mare efect este obținut într-un amestec cu rădăcinile de iarba mare, brusture și iarbă de grâu, pojarnița, plămânărica, tricolor și rostopască, ramuri de calin, cătină și coacăză neagră. În timpul tratamentului, infuzia trebuie administrată atât extern cât și intern.

Infuzia de dentiță este folosită sub formă de băi, loțiuni și pansamente. Ajută la uscarea zonei afectate a corpului și îmbunătățește viteza epitelizării pielii. Este util pentru șamponare la pacienții cu epiteliul cranial afectat de seboree.

Extractul alcoolic al plantei este eficient în tratarea psoriazisului. Zonele afectate ale pielii sunt tratate cu unguent cu extract din plantă.

În furunculoză, se prescrie o infuzie dintr-un amestec de dentiță și frunze de merișor luate în egală măsură.

Efectele terapeutice ale plantei coada-calului

Preparatele din coada-calului au efecte antiinflamatorii, antimicrobiene, hemostatice, diuretice, antihelmintice și de vindecare a rănilor. Ele îmbunătățesc proprietățile neutralizante și imune ale organismului, proprietățile lor coloidale împiedicând formarea de pietre urinare.

Planta este utilizată ca diuretic pentru edemul de origine cardiacă și pulmonară. Efectul diuretic se dezvoltă rapid și durează mult timp. Coada-calului este administrată pentru bolile inflamatorii ale tractului urinar. Pentru a îmbunătăți efectul antiinflamator și diuretic, este utilizat într-un amestec cu frunze de strugurele ursului și mesteacăn.

Având în vedere că compușii de siliciu joacă un rol important în menținerea funcției țesutului conjunctiv, vaselor de sânge și oaselor, planta coada-calului este recomandată pentru ateroscleroza vaselor inimii și creierului.

Sucul proaspăt din coada-calului este prescris ca parte a tratamentului complex al tuberculozei pulmonare și cutanate. Capacitatea siliciului de a se combina cu vitamina C, care în plantă este conținută de 778 mg%, crește imunitatea corpului uman, permițând să reziste activ agentului cauzal al tuberculozei și al altor boli. Aceasta justifică, de asemenea, utilizarea preparatelor din coada-calului în tratamentul ulcerelor lente, a rănilor purulente și a furunculilor.

Pentru inflamația mucoaselor gurii și gâtului, este util să se clătească cu infuzie de coada-calului. Pe pielea poroasă și uleioasă, loțiunea sa se aplică noaptea.

Un amestec de coada-calului și flori de arnică este folosit pentru a combate mătreața. Atunci când picioarele transpiră excesiv, se recomandă să faceți băi pentru picioare cu planta considerată.

Efectele terapeutice ale plantei coada-șoricelului

Substanțele de tanin, uleiul esențial și camazulenul determină efectele antiinflamatorii, bactericide, antialergice și de vindecare a rănilor ale plantei coada-șoricelului.

Achilleina crește coagularea sângelui cu aproximativ 60% mai mult decât clorura de calciu. Efectul hemostatic al plantei este combinat cu capacitatea de a spori contracțiile uterine, este utilizat și pentru sângerare uterină, intestinală, pulmonară și hemoroidă, precum și pentru sângerare din nas, gingii și răni de diferite origini.

Coada-șoricelului are un efect relaxant asupra mușchilor netezi ai intestinelor, canalelor urinare și biliare, crește secreția biliară în duoden, reduce flatulența și are capacitatea de a scădea tensiunea arterială.

Preparatele din coada-șoricelului cresc pofta de mâncare, reglează metabolismul și menstruația. De asemenea, sunt utilizate ca profilactice împotriva formării de pietre la rinichi și ficat, pentru a spori laptele la femeile care alăptează și ca diaforetic.

Coada-șoricelului este o parte a ceaiului antihemoroidal, precum și o componentă a colecțiilor de stimulare a apetitului și laxative. Într-un amestec cu alte plante medicinale, este utilizat pentru tratarea gastritei cu aciditate scăzută, ulcer gastric și duodenal sub formă de infuzie, extract lichid sau suc proaspăt. Sucul este fricționat la nivelul scalpului de 1-2 ori pe zi, timp de 2 săptămâni, pentru căderea excesivă a părului.

Infuzia sa cu adaos de mușețel este folosită pentru tratarea rănilor, arsurilor și ulcerelor. Sucul proaspăt amestecat cu ulei de măsline în proporție de 1:10 este foarte eficient pentru furunculoză, tuberculoză cutanată și căderea anormală a părului.

Efectele terapeutice ale florii de tei

Infuzia de flori de tei are un efect calmant asupra sistemului nervos, reduce moderat vâscozitatea sângelui, crește separarea urinei, bilei, conținutului gastric, are proprietăți diaforetice, expectorante și antimicrobiene.

Este luată pentru răceli, tuse, ca diaforetic auxiliar pentru gripă și bronșită acută, precum și pentru boli de rinichi și infecții din copilărie.

Floarea de tei este folosită pentru clătirea gurii și gâtului cu boli inflamatorii și amigdalită, alternând infuzia cu agenți antiseptici precum sarea de masă, propolisul și altele.

Infuzia non-rafinată cu materii prime aburite este prescrisă pentru inflamația hemoroizilor, ulcerelor, reumatismului, gutei și arsurilor. În aceleași scopuri, se folosesc frunze proaspete sau muguri. Se recomandă spălarea feței cu infuzie de floare de tei pentru a da pielii elasticitate.

Efectele terapeutice ale florii de soc

Diverse părți ale socului sunt folosite ca diaforetice, diuretice, astringente, laxative ușoare, antiinflamatoare și moderat dezinfectante. Are un efect coleretic și antipiretic slab și reduce spasmul mușchilor netezi ai organelor interne.

În practica medicală, infuzia de flori de soc este benefică pentru inflamația cronică a tractului respirator superior, însoțită de tuse uscată și răceli cu febră. Este utilizată ca instrument suplimentar în tratamentul complex al reumatismului, amigdalitei, gripei, gutei și artritei.

Infuzia de fructe și scoarță de soc este recomandată pentru bolile de rinichi, care sunt asociate cu edem. În caz de constipație cronică, frunzele de primăvară și fructele de toamnă se fierb jeleu, adăugându-le miere.

Frunzele sale sunt utilizate în caz de arsuri, furunculi, erupții cutanate sau inflamații ale nodulilor hemoroidali. Pentru a face acest lucru, acestea sunt aburite, îndreptate, ușor uscate cu un șervețel și aplicate pe zona inflamată.

În medicina populară, infuzia de soc este administrată pentru boli de rinichi, reumatism și gută.

Pentru inflamația articulară de diferite origini, nevralgii și inflamații musculare, se recomandă să luați în mod egal un amestec de flori de soc și mușețel, să turnați apă clocotită peste ea și să faceți cataplasme.

Efectele terapeutice ale pătlaginei

Preparatele din pătlagină au efecte antiinflamatorii, antimicrobiene, vindecarea rănilor, expectorante, hemostatice, laxative și scad moderat tensiunea arterială. Ele sunt un mijloc antidiareic sigur (în special semințele), relaxează mușchiul neted al tractului gastrointestinal și elimină durerea cauzată de spasmul mușchilor netezi ai intestinelor sau stomacului.

Sucul din frunze proaspete de pătlagină este prescris pentru gastrita cronică, ulcerul gastric și duodenal cu aciditate scăzută și normală a sucului gastric. Reduce sau elimină durerile din stomac, îmbunătățește pofta de mâncare și crește aciditatea sucului gastric. Efectul său terapeutic a fost stabilit în inflamația acută și cronică a intestinului gros si subțire.

Preparatele din pătlagină sunt contraindicate în gastrită și ulcer gastric cu aciditate ridicată.

Când se ia un extract de frunze de pătlagină, activitatea funcțională a epiteliului tractului respirator crește, precum și secreția și evacuarea mucusului glandelor bronșice și, ca urmare a acțiunii sale expectorante, tusea scade.

S-a stabilit că sucul de patlagină și preparatele din acesta au un efect antimicrobian împotriva multor microbi patogeni (stafilococi, streptococi, Pseudomonas aeruginosa etc.), prin urmare, sunt folosiți cu succes pentru a trata rănile slabe, ulcerațiile, furunculii, abcesele și fistulele. Frunzele proaspete sunt utilizate pentru a trata arsurile, rănile purulente și furunculii.

Semințele mari de pătlagină sunt folosite ca agent laxativ și antidiareic, deoarece au acțiune antiinflamatoare și învăluitoare a mucusului, care se formează atunci când semințele sunt turnate cu apă clocotită. În cazul constipației cauzate de inflamația cronică a intestinului gros, mucusul luat oral reduce inflamația și prin proprietățile coloidale îmbunătățește mișcarea fecalelor. În caz de diaree cronică, în special de origine tuberculozica, semințele sunt zdrobite în pulbere și luate de 1g de 4 ori pe zi.

Efectele terapeutice ale măceșului

Preparatele din fructele de măceș au efecte coleretice, antiinflamatorii, diuretice, antisclerotice și hemostatice. Ele cresc procesele redox în organism, sporesc sinteza hormonilor, activitatea enzimelor, reînnoirea țesuturilor, cresc rezistența organismului la influențele adverse ale mediului.

Măceșul este utilizat pentru ulcere gastrice și duodenale, ulcere trofice, boli ginecologice și deficiență de vitamine, pentru prevenirea și tratamentul hipertensiunii și aterosclerozei, pentru diferite boli acute și cronice însoțite de o pierdere de vitamina C, în special la copii și bătrâni.

Măceșul este utilizat ca întărire coleretică și generală pentru boli infecțioase, anemie, fracturi osoase, pentru a îmbunătăți potența, a îmbunătăți somnul, a trata urolitiaza și inflamația mucoasei gastrice, cu o scădere a producției de acid clorhidric și enzime și în multe alte boli însoțite de o deficiență de vitamina C.

Uleiul gras din semințele de măceș este prescris pentru tratamentul procesului ulcerativ în intestinul gros (sub formă de micro-clisme) și extern pentru ulcere trofice, coșuri și fisuri ale mameloanelor.

Petalele florilor de măceș, gătite cu miere, sunt utilizate pentru a trata erizipelele pielii.

Un decoct al rădăcinilor este utilizat pentru inflamația vezicii urinare, reumatism și sub formă de băi.

Siropul din fructele de măceș și un extract de boabe de aronia roșie și neagră, calin, păducel și afine este util pentru a fi oferit copiilor pentru bunăstare generală.

Uleiul de semințe de măceș se aplică rănilor, abraziunilor și altor leziuni ale pielii. În tratamentul ulcerelor de colon, micro-clismele sunt efectuate zilnic sau în fiecare zi, cu 50 g de ulei. Cursul tratamentului este de 15-30 de proceduri.

Carotolina - extract de ulei de pulpă de fructe - este utilizată extern în tratamentul ulcerelor trofice, eczemelor și leziunilor mucoasei.

Efectele terapeutice ale valerianei

S-a dovedit experimental că valeriana îmbunătățește procesele inhibitoare, reduce excitabilitatea reflexă și relaxează spasmele musculare netede. Prin urmare, este utilizat ca sedativ, precum și pentru insomnie, agitație nervoasă, nevroză, epilepsie, șoc nervos și experiență severă, pentru spasme ale vaselor coronare, migrenă și constipație.

În medicina populară, se crede că valeriana ajută digestia, ameliorează crampele stomacale și intestinale. Praful din rădăcinile sale are un efect pozitiv contra scarlatinei și pneumoniei. Uneori valeriana este folosită cu succes pentru tratarea bolilor tiroidiene. Infuzia de rădăcină este prescrisă pentru bufeuri la nivelul capului, în special la femeile aflate în menopauză.

Preparatele din valeriană sunt inofensive. Cu toate acestea, ele nu trebuiesc luate mult timp, deoarece acestea provoacă disfunctii ale tractului gastrointestinal. Cu o supradoză, somnolența, senzația de depresie și scăderea capacității de muncă sunt posibile. Aceste fenomene dispar atunci când medicamentul este întrerupt.

Valeriana este utilizată sub formă de infuzie, tinctură și extract.