1
2
3
4
1. În calitate de părinte a unui copil cu dificultăți de învățare, consider că este foarte importantă implicarea mea în procesul de educație.
2. Relaţia dintre profesori şi părinţii elevilor cu dificultăți de învățare nu implică dificultăţi mai mari decât cea dintre profesori şi părinţii elevilor care nu au această problemă.
3. Țin cont de părerile profesorilor și a specialiștilor în legătură cu activitățile recomandate pentru ajutorarea copilului aflat în dificultate.
4. Înțeleg că dificultățile de învățare nu înseamnă un handicap, iar cu ajutor de specialitate și sprijin din partea părintelui, ele pot fi ameliorate.
5. Sunt conștient/ă de faptul că un copil cu dificultăți de învățare necesită acordare de mai mult timp pentru studiu și are nevoie de mult mai multă îndrumare.
6. Mediul familial, sănătos pentru un copil, este bazat pe afecțiune, grijă, socializare, înțelegere, empatie. Acesta contribuie negreșit la dezvoltarea armonioasă a copilui.
7. Nu mă pot aștepta ca copilul meu să facă față acestor dificultăți dacă acasă nu se continuă programul stabilit de către cadrul didactic împreună cu specialistul.
8. De asemnea consider că oferind informațiile necesare despre copilul meu, diagnosticul va fi adaptat nevoilor lui și va fi mult mai precis.
9. Mi-ar plăcea ca copilul meu să fie integrat în învățământul de masă, în școala inclusivă, care presupune un curriculum adaptat, metode educaționale adaptate și un profesor de sprijin care cunoaște necesitățile elevilor cu dificultăți de învățare.
10. Copilul meu are probleme și nu va reuși să se integreze în învățământul de masă, iar eu voi fi nevoit să îl duc la o școală specială.
11. Sunt conștient/ă că am nevoie să învăț cum să ofer sprijin copilului cu dificultate, iar asta se poate rezolva printr-un parteneriat eficient părinte – școală – specialist.
12. Dacă profesorul propune anumite activități extracuriculare adaptate cerințelor educative speciale, care vin în ajutorul copilului, sunt de acord să particip activ în desfășurarea lor.
13. Comportamentul neadecvat de genul țipete, nervi și neînțelegere pot agrava situația copilului aflat în dificultate, acestea din urmă atrăgând separare și anxietate din partea lui.
14. Ședințele cu părinții, vizitele la domiciliu sau întrunirile comune părinți – elevi sunt o totală lipsă de timp și nu aduc niciun beneficiu spre o mai bună comunicare între părinte și școală.
15. Este necesar să le acordăm atenție și să ne respectăm copiii pentru a nu ajunge să se simta neajutorați și neînsemnați.
16. Îmi este frică să îmi las copilul să facă propriile alegeri și am impresia că trebuie mereu ghidat ca să ia cele mai bune decizii din punctul meu de vedere.
17. Cred că o clasă de specialitate îi va face mai bine copilului aflat în dificultate, decât una de învățământ în masă.
18. Atitudinea părintelui și a cadrului didactic trebuie să fie una armonioasă și în concordanță pentru a ajunge la cele mai bune soluții în ceea ce priveste sprijinul acordat.
19. Implicarea profesorului și a părintelui sunt de ajuns în procesul de ajutorare, fără a mai fi nevoie și de intervenția unui specialist.
20. Sunt deschis la alternative noi de activități și metode prin care pot să formez copilului aflat în dificultate deprinderi și abilități necesare unei dezvoltări armonioase.
21. Îmi găsesc foarte rar timp pentru copilul meu și chiar dacă aș beneficia de mai mult nu știu în ce măsură pot să îl îndrum, simt că situația mă depășește.
22. Sunt de acord să primesc sprijin din partea unor persoane cu experiență, să învăț ce este mai bine pentru copilul meu, să mă performez pentru a-l ajuta în demersul educațional.
23. Am încredere că prin implicarea mea ca și părinte, a școlii și a specialistului, copilul meu poate trece prin perioada școlarității mult mai ușor fără să se simtă marginalizat sau diferit.
24. Un copil aflat în dificultate are nevoie permanentă de ajutor, nu poate să ducă la final o sarcină de unul singur, iar eu trebuie mereu să îl îndrum pentru a nu da greș.
25. Îmi îndrum copilul, iar apoi îl las să se descurce și singur pentru că nu există perfecționism. El trebuie să învețe că nu mereu va avea parte de sprijin, astfel ajumgând să se descurce și de unul singur.